Unele detalii alese cu intenția de a da casei un aer sofisticat pot produce efectul invers. Designerii de interior atrag atenția asupra a 15 opțiuni populare care pot încărca spațiul, îi pot estompa personalitatea și pot face locuința să pară mai ieftină decât este.
Printre cele mai des întâlnite exemple se află corpurile de iluminat supradimensionate, automatizarea excesivă a casei și folosirea marmurei pe prea multe suprafețe. Un candelabru foarte mare poate acapara complet livingul, iar o bucătărie îmbrăcată din podea până în tavan în aceeași piatră poate pierde din profunzime. La fel, o casă în care aprinderea luminii depinde de mai multe aplicații decât de un gest firesc ajunge să complice rutina zilnică.
Mark Schubert, designer la M2 Design Lab, rezumă una dintre greșelile frecvente astfel: „Iluminatul ar trebui să pună în valoare arhitectura, nu să devină arhitectura.” În aceeași direcție, Vanessa Katzen spune că „un corp de iluminat dramatic poate fi frumos, dar nu ar trebui să facă toată treaba”, iar Jen Dean, designer la Jede Interiors, avertizează că iluminatul statement poate copleși o cameră atunci când scara devine întreaga poveste.
Ideea rămâne simplă: corpul de iluminat ar trebui să completeze camera, nu să intre în competiție cu ea. Sarah Moore mută atenția spre alegeri mai ușor de folosit zi de zi, cum sunt întrerupătoarele, boxele și aparatele tradiționale, alături de lămpi care dau lumină ambientală fără „un milion de lumini integrate”.
Și în zona caselor smart, excesul poate strica exact confortul pe care îl promite. Dvira Ovadia, de la Dvira Interiors, și Dora Dmitriev spun că prea multă automatizare ajunge să complice viața. Potrivit Lyla, atunci când iluminatul, jaluzelele sau temperatura depind de mai multe aplicații ori de suport tehnic constant, experiența devine obositoare. „Când operarea iluminatului, a acoperitorilor de ferestre sau a temperaturii necesită mai multe aplicații sau suport tehnic constant, tehnologia nu mai servește proprietarului. Cea mai luxoasă tehnologie este intuitivă, discretă și aproape invizibilă; îmbunătățește viața de zi cu zi fără să devină centrul ei.”
Pe lista pieselor care nu mai oferă efectul dorit apare și canapeaua „cloud” albă. Amber Guyton, designer la Blessed Little Bungalow, o consideră o încercare ratată de a crea un spațiu luxos și recomandă în schimb o canapea colorată, care aduce mai multă bogăție vizuală și personalitate.
Uneori, nu obiectul în sine este problema, ci spațiul pe care îl ocupă. Autumn Pochiro spune că sălile extravagante de degustare de vin și bourbon consumă o suprafață care ar putea fi folosită mai inspirat. Propunerea ei este o zonă lounge-bibliotecă multifuncțională, frumoasă și utilă pentru viața de zi cu zi.
La scară mai mare, încăperile disproporționat de întinse, inclusiv sufrageriile formale mari sau livingurile dublu-înalte, pot face casa să pară rece. Dvira Ovadia explică: „Când o cameră este disproporționat de mare, se poate simți rece, poate crea aranjamente de mobilier incomode și poate deveni scump de mobilat, încălzit și întreținut. O cameră frumos proporționată, cu detalii arhitecturale gândite, se simte adesea mult mai elevată decât una proiectată doar pe baza suprafeței.”
Marmura rămâne un material frumos și atemporal, dar își pierde forța atunci când ajunge peste tot în casă. Dvira Ovadia atrage atenția că folosirea excesivă îi reduce impactul și adaugă întreținere, pentru că este poroasă. Recomandarea ei este să fie folosită selectiv, ca punct focal, și echilibrată cu lemn, metal, tencuială sau textile texturate.
Mark Schubert observă același lucru în cazul bucătăriilor în care insula, blatul, backsplash-ul, rafturile și pereții sunt acoperite în aceeași piatră. Chiar dacă transmit investiție, aceste alegeri pierd stratificarea și profunzimea care fac un interior memorabil. În același registru, blaturile tip cascadă nu mai au același efect de semnătură. Danielle Chiprut, designer la Danielle Rose Design Co., și Chanel Sansregret spun că ele sugerează mai curând o „actualizare de dezvoltator” decât una personalizată.
Chanel Sansregret propune o abordare diferită pentru insula de bucătărie: tratarea ei ca pe o piesă de mobilier, cu picioare, bază canelată, panouri, șorț de lemn sau margine ogee. Tot ea atrage atenția și asupra excesului de stejar alb folosit pentru fiecare podea, dulap și piesă de mobilier. Când totul rămâne în același ton, casa își pierde dimensiunea. Preferința ei merge spre un amestec intenționat de esențe, cu stejar alb combinat cu nuc mai închis sau cu lemn pătat pe uși ori tâmplărie.
Același principiu se aplică și în cazul onixului iluminat din spate sau al cuartitelor translucide. Chanel Sansregret spune că aceste materiale pot fi frumoase dacă sunt folosite cu măsură, însă pe suprafețe mari, precum un duș întreg sau un bar, dau mai degrabă un aer de club de noapte.
Punctul de plecare pentru un interior mai personal rămâne proporția și felul în care sunt alese materialele. Un corp de iluminat care completează camera, o insulă de bucătărie cu detalii arhitecturale și piatra folosită doar acolo unde trebuie să devină punct focal pot schimba imediat felul în care se citește spațiul.
