O îmbrățișare sau gestul simplu de a ține pe cineva de mână pot aduce o stare de liniște aproape imediată. Explicația nu ține doar de confortul emoțional, ci de un mecanism biologic clar, în care atingerea are rolul unui semnal puternic pentru organism.
Interesul pentru acest subiect a crescut după pandemia de COVID-19. Cercetătorii au observat că adolescenții care au trecut prin izolare întâmpină acum dificultăți mai mari când vine vorba despre prietenii și lucrul în echipă. În centrul acestei schimbări se află importanța atingerii, care nu este doar un gest cald, ci un stimul esențial.
Totul începe la nivelul pielii. Când atingerea vine din partea unei persoane de încredere, sunt activate fibre nervoase speciale, numite C-tactile. Acestea declanșează eliberarea de oxitocină, „hormonul îmbrățișării”. În același timp, scade nivelul de cortizol, hormonul stresului, iar ritmul cardiac încetinește. Această combinație explică de ce corpul răspunde atât de repede atunci când ziua pare prea apăsătoare.
Efectele nu se opresc la starea de bine de moment. Persoanele care primesc frecvent gesturi afectuoase au un risc mai redus de inflamație cronică și o variabilitate mai bună a ritmului cardiac, un indicator-cheie pentru sănătatea sistemului nervos.
Un studiu condus de profesoara Katalin Gothard de la Universitatea din Arizona a arătat cât de profund poate influența atingerea socială activitatea creierului. În cazul maimuțelor, toaletarea reciprocă, un comportament de afecțiune, a redus puternic activitatea neuronală din amigdală, zona cerebrală responsabilă de emoții și de starea de alertă. La mijlocul acestor observații, Bravonet notează și declarația specialistei în fiziologie și neurologie Katalin Gothard: „În peste 30 de ani, nu am văzut niciun stimul capabil să reducă atât de profund activitatea neuronală din amigdală”.
Aici se află și explicația pentru acea senzație aproape instantanee de calm pe care o poate aduce o îmbrățișare sau simplul contact al unei mâini. Efectul este atât de concret, încât contactul fizic este folosit deja în spitale și cămine pentru a reduce anxietatea și durerea pacienților. Nu este privit doar ca un sprijin emoțional, ci ca un instrument aplicat de calmare.
Pentru perioadele în care contactul fizic lipsește, cercetătorii caută soluții care să ofere beneficii apropiate. Sunt studiate deja imaginația unei îmbrățișări, păturile cu greutate și interacțiunea cu animalele de companie.
Direcția aceasta capătă greutate mai ales pentru cei care simt că au rămas obișnuiți cu distanța instalată în anii de izolare. Terapiile bazate pe atingere ar putea deveni în viitor o formă de sprijin pentru persoanele cu anxietate sau tulburare de stres posttraumatic, datorită efectului lor calmant. Atingerea este considerată și ultimul simț care dispare înainte de moarte.
