Elizabeth Holmes, fondatoarea Theranos, ar putea reveni pe ecran într-o înregistrare din perioada în care compania sa de teste de sânge se bucura de succes. Regizorul de documentare Errol Morris păstrează conversația filmată atunci și ia în calcul să o facă publică integral, fără montaj.
„Am filmat un interviu de două ore cu ea, despre care se știe foarte puțin, dacă se știe ceva. Și tocmai l-am revăzut. Sunt sincer interesat să îl public ca film needitat”, a declarat Errol Morris, regizor premiat cu Oscar, în interviul acordat Variety.
Pentru filmare, cineastul a folosit Interrotronul. După cum povestește, înregistrarea completă a rămas, practic, în cercul restrâns al oamenilor din biroul său. El o privește acum ca pe o mărturie despre felul în care se prezenta Holmes când lucrurile îi mergeau bine.
Reclamele au fost filmate înainte de prăbușirea companiei
Colaborarea a început în 2015, când Holmes l-a angajat să regizeze reclame pentru Theranos. În acea perioadă, ea apărea pe coperta Forbes și a altor reviste. În spoturi, fondatoarea privea direct spre cameră, cu ochii larg deschiși. Reclamele au fost ulterior criticate pentru contribuția lor la construirea imaginii sale publice.
Despre ce credea atunci și ce a înțeles ulterior, Morris a explicat: „Aveam vreun motiv să cred că era o impostoare? Nu. S-a schimbat asta în timp? Da”.
Cineastul estimează că a realizat aproximativ 1.000 de reclame de-a lungul carierei. Potrivit relatării sale despre documentarul lui Alex Gibney, Holmes și Patrick O’Neill îl aleseseră datorită numeroaselor spoturi Apple pe care le regizase pentru Steve Jobs.
În privința responsabilității sale pentru imaginea Theranos, Morris a respins explicit o acuzație: „Am auzit că am fost acuzat că am reprezentat o fraudă — în cunoștință de cauză — și pur și simplu nu este adevărat”.
Regizorul spune că a încercat, vreme de mai mulți ani, să realizeze și un documentar despre Holmes. Proiectul a fost împiedicat de punerea ei sub acuzare și de amploarea litigiilor în desfășurare.
Fragmentele au ajuns deja în filmul lui Alex Gibney
Morris spune că a văzut abia recent, pentru prima dată, documentarul din 2019 al lui Alex Gibney despre Holmes și Theranos, „The Inventor: Out for Blood in Silicon Valley”. A fost surprins să descopere cât de prezent era propriul său material în film: secvențe din interviul realizat de el apar atât la început, cât și la final.
Cineastul știa că Gibney folosise filmări ale sale, dar amânase vizionarea. Explicația lui este una personală: simțea că avusese deja suficient de-a face cu această poveste.
Interesul reînnoit pentru Holmes vine și odată cu documentarul „You Can See Everything”, realizat de Nathan Fielder și Lance Oppenheim. Morris povestește că a cerut acces la o copie pentru vizionare, însă solicitările sale au fost refuzate.
Morris este interesat de ceea ce credea Holmes despre propriile promisiuni
Morris, autorul documentarului „The Thin Blue Line”, spune că întrebarea rămasă este cât de mult se amăgea Holmes singură. Admite că aceasta a mințit în repetate rânduri, dar se întreabă dacă ea își recunoștea afirmațiile drept minciuni sau încă mai credea că Theranos putea obține rezultatele promise.
El a discutat această perspectivă și cu John Carreyrou, pe care îl invitase cu ani în urmă să participe la documentarul său. Morris descrie o diferență de interes între ei: Carreyrou urmărește frauda comisă în cunoștință de cauză și răspunderea pentru ea, în timp ce regizorul revine la psihologia autoamăgirii.
Tot Morris subliniază însă ce deosebește cazul Theranos de promisiunile exagerate ale altor companii din Silicon Valley: aici era vorba despre rezultate medicale care afectau direct viețile oamenilor.
În acest sens explică și comparația sa cu Ioana d’Arc, evocând filmul lui Robert Bresson, unul dintre preferatele sale. Paralela privește credința unei persoane în propria convingere, precizează el, nu natura pedepsei.
Întrebat de ce a lăsat înregistrarea deoparte, Morris a invocat destrămarea companiei, urmărirea penală a lui Holmes și faptul că el trecuse la alte proiecte. Acum consideră că interviul are valoare prin portretul surprins înainte de cădere, fără intenția de a demonstra o teză despre ea.
