Pilar Rubio, creatoarea unei colecții-capsulă împreună cu Selmark, spune că decizia de a munci în perioada în care își alăpta copiii i-a adus critici. Nu și-a luat concediu de maternitate, explică ea, fiindcă o pauză ar fi pus în pericol cariera pe care voia să o construiască pe cont propriu.
La prezentarea colecției, discuția a ajuns la independența ei profesională și la viața de mamă, potrivit Mundo Deportivo. „Oamenii cred că persoana cu care locuiesc mă influențează pe mine. Nu, eu mă gândesc la mine, la resursele mele și la felul în care vreau să-mi construiesc cariera. Nu pot să aștept sau să depind de persoana de lângă mine. Nici nu-mi trece prin cap. Mergeam la «El Hormiguero» cu bebelușul meu și îl lăsam acolo, pentru că trebuia să-l alăptez. Mi-ar fi plăcut să stau patru luni acasă cu bebelușii mei și apoi să spun: îmi reiau cariera de unde am lăsat-o. Dar în această meserie nu e atât de simplu”, a declarat Pilar Rubio, creatoarea colecției-capsulă Selmark, cu această ocazie.
Despre ritmul zilelor în care împărțea alăptarea cu obligațiile profesionale, Rubio a povestit: „Anii în care copiii sunt mici sunt foarte grei. Trebuia să-l alăptez pe unul, după nouă luni am avut altul, trebuia să-l alăptez și pe celălalt… apoi plecam la muncă. Pentru că oamenii îți pot spune «sigur, tu nu ți-ai luat concediu» și mă criticau pentru asta, pentru că eu nu mi-am luat niciodată concediu de maternitate. Le spun: da, dar eu nu am un serviciu obișnuit. Eu, dacă nu lucrez, dispar. Meseria mea este să fiu prezentă.”
A acceptat proiect după proiect pentru a-și construi stabilitatea
Rubio s-a confruntat și cu îndoielile celor care îi judecau valoarea profesională prin prisma partenerului. Ea spune că a urmărit să-și facă propriul drum, chiar dacă uneori asta a însemnat să-și pună interesele pe primul loc.
Privind în urmă la perioada emisiunii „Sé lo que hicisteis”, ea a explicat cum s-au schimbat alegerile sale profesionale: „În perioada «Sé lo que hicisteis» trebuia să accept toate proiectele pe care le puteam, pentru că ai nevoie să-ți construiești un viitor, o carieră, o stabilitate, ceva solid. Și era «asta, asta, asta». Totul era pentru muncă și în jurul muncii, iar cu anii am ajuns într-un punct de liniște în care pot spune că acum fac ceea ce-mi place cu adevărat și când îmi place. Dar lucrez de 30 de ani. Acum am 48 și lucrez de la 18 ani.”
Începuturile au însemnat și depășirea timidității, după cum a mărturisit Rubio: „Uneori îmi era rușine, pentru că sunt foarte timidă. Dar îmi spuneam: «asta e meseria mea și rușinea nu-mi va pune mâncare pe masă».”
