Cine a existat cu adevărat în „The Gilded Age” și ce povești reale au inspirat căsătoriile familiei Russell

Sediul Vanderbilt din New York
Imagine ilustrativă - Glamy

Potrivit ghidului publicat de Business Insider, în „The Gilded Age”, căsătoria impusă lui Gladys Russell are un corespondent în familia Vanderbilt, iar ambițiile mamei sale trimit la Alva Vanderbilt Belmont. Totuși, familia Russell nu este un portret biografic al acestei dinastii: personajele împrumută trăsături de la oameni diferiți, în timp ce Caroline Astor și alte figuri apar sub numele lor reale.

Serialul reconstituie lumea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu averi uriașe, inegalități, imigrație și industriași fără prea multe scrupule. Poveștile de mai jos includ evoluții din sezoanele al treilea și al patrulea.

Familia Russell împrumută istoria de la mai multe dinastii

Actrița Carrie Coon o interpretează pe Bertha Russell, inspirată de Alva Vanderbilt Belmont, una dintre femeile care urmăreau să intre în cercul închis al elitei newyorkeze. Personalitatea puternică, perseverența și pasiunea pentru operă le apropie.

Alva s-a căsătorit cu William K. Vanderbilt, moștenitor al unei averi construite din căi ferate. În 1882, cei doi au ridicat pe Fifth Avenue, în New York, o reședință întinsă pe un cvartal întreg. Casa în care familia Russell se instalează la începutul serialului reia această demonstrație de avere.

George Russell, interpretat de actorul Morgan Spector, are însă alt model: magnatul feroviar Jay Gould. Personajul își înfruntă rivalii fără menajamente, dar este devotat soției și copiilor, contrast prezent și în viața lui Gould, mort în 1892.

Vezi postarea pe Instagram

Taissa Farmiga o joacă pe Gladys Russell, al cărei model este Consuelo Vanderbilt, fiica Alvei. Căsătoria cu un duce britanic, impusă tinerei pentru prestigiul familiei, face legătura dintre ficțiune și istorie deosebit de vizibilă.

Soțul lui Gladys, Hector Vere, ducele de Buckingham, este interpretat de Ben Lamb și inspirat de Charles Spencer-Churchill, al nouălea duce de Marlborough. Atât personajul, cât și aristocratul real au nevoie de o zestre substanțială pentru întreținerea reședinței: castelul Sidmouth în serial, palatul Blenheim în realitate.

Viața conjugală a lui Consuelo a fost în mare parte nefericită, cei doi soți locuind adesea separat. Despărțirea lor a avut mai multe etape:

  • În 1906, Consuelo și Charles Spencer-Churchill s-au separat.
  • În 1921, divorțul a devenit oficial.
  • În 1926, căsătoria a fost anulată.

Intriga lui Gladys urmează deocamdată propriul drum. Finalul sezonului al treilea îi găsește pe ea și pe Hector într-un moment bun al relației; premiera sezonului următor introduce însă un secret important pe care ducele îl ascunde soției.

În salonul familiei Astor, divorțul putea închide ușile

Caroline Schermerhorn Astor, interpretată de Donna Murphy, câștigătoare a două premii Tony, a condus înalta societate din New York, nu doar în serial. Averea familiei sale avea rădăcini în perioada colonizării olandeze a Manhattanului, în secolul al XVII-lea. Era chiar mai bogată decât soțul ei, William Backhouse Astor Jr.

Cercul său exclusivist era cunoscut drept „Four Hundred”, cei patru sute considerați membri ai elitei. Sala de bal a casei putea găzdui confortabil până la 400 de invitați.

A treia fiică a sa, Charlotte Astor Drayton, apare în interpretarea lui Hannah Shealy. În realitate, Charlotte s-a căsătorit cu J. Coleman Drayton în 1879. Zvonurile despre o aventură cu Hallet Alsop Borrowe l-au determinat pe soț să-l provoace pe acesta la duel în 1892. Duelul nu s-a mai ținut, iar căsnicia s-a încheiat prin divorț în 1896.

Serialul urmărește excluderea femeilor divorțate prin povestea ei și prin cea a Aurorei Fane, personaj interpretat de Kelli O’Hara. Bertha le invită pe amândouă la balul său din Newport, încălcând astfel convenția socială care le ținea departe de asemenea reuniuni.

Carrie Astor, fiica cea mică a Carolinei, este jucată de Amy Forsyth. Pe parcursul celor patru sezoane, ea încearcă să-și convingă mama să primească familia Russell în cercul apropiat. În viața reală, propria alegere sentimentală a întâmpinat rezistență: părinții nu îi aprobau căsătoria cu bancherul Marshall Orme Wilson. Carrie a recurs la înfometare în timpul conflictului, înainte ca mama ei să accepte uniunea.

Mamie Fish, interpretată de Ashlie Atkinson, este o altă gazdă cu reputație istorică, pasionată de petreceri fastuoase. În serial, Larry, fiul familiei Russell, primește o invitație să petreacă o vacanță la casa ei din Rhode Island. După moartea Carolinei Astor, în 1908, Fish, Alva Vanderbilt și Tessie Fair au dominat viața mondenă într-un grup cunoscut drept „Triumvirate”.

Ward McAllister, apropiatul Carolinei interpretat de Nathan Lane, îi servește Berthei drept posibilă cale de acces către familia Astor. În realitate, memoriile în care McAllister povestea cum cunoscuse societatea, apărute în 1890, i-au atras îndepărtarea din elita Manhattanului. În 1892, el a dictat pentru presă lista oficială „Four Hundred”. Serialul preia episodul dizgrației în penultimul episod al sezonului al treilea.

Peggy aduce în poveste scriitoare și activiste reale

Peggy Scott, interpretată de Denée Benton, este un personaj compozit, inspirat de mai multe femei. Între ele se află Julia C. Collins, prima autoare de culoare care a publicat un roman. „The Curse of Caste; or The Slave Bride” a apărut în foileton, adică în episoade succesive, timp de opt luni în 1865. Collins a murit de tuberculoză înainte să-l încheie.

Boala lui Peggy de la începutul sezonului al treilea are alt deznodământ: ea se vindecă. Tot acel episod o aduce în apropierea doctorului William Kirkland, devenit ulterior logodnicul ei.

Drumul profesional o conduce către Timothy Thomas Fortune, interpretat de Sullivan Jones, după ce refuză să renunțe la semnătura de pe textele destinate ziarelor pentru cititori albi. Fortune a condus în realitate The New York Age, un important ziar al comunității de culoare, care în serial poartă numele The New York Globe.

El era căsătorit atât în realitate, cât și în ficțiune. Relația cu Peggy se dezvoltă în sezonul al doilea, dar aparține poveștii serialului.

Mai multe întâlniri ale personajelor introduc femei implicate în educație, drepturi civile și dreptul de vot:

Clara Barton, interpretată de Linda Emond, apare în primul sezon, când Marian, jucată de Louisa Jacobson, își duce mătușile la o conferință a sa. Barton a fost infirmieră în Războiul Civil, activistă pentru egalitate și drept de vot și membră importantă a Crucii Roșii Americane.

Sarah J. Garnet, interpretată de Melanie Nicholls-King în trei episoade din sezonul al doilea, a fost directoare de școală, fondatoarea Equal Suffrage League, organizație pentru egalitatea dreptului de vot, și proprietara unui atelier de croitorie. Două școli publice din New York îi poartă numele.

Frances Ellen Watkins Harper, jucată de LisaGay Hamilton în sezonul al treilea, a fost una dintre primele autoare de culoare publicate și a lăsat o operă bogată. A militat pentru vot, temperanță, adică limitarea consumului de alcool, și abolirea sclaviei. Peggy o invită la un ceai pentru susținerea mișcării sufragetelor, spre nemulțumirea conservatoarei Elizabeth Kirkland, interpretată de Phylicia Rashad.

Booker T. Washington, interpretat de Michael Braugher, apare în două episoade ale sezonului al doilea, când Peggy și Fortune merg la Tuskegee pentru un reportaj. El a sprijinit educația americanilor de culoare după Războiul Civil și a fost primul conducător al Tuskegee Institute, devenit ulterior Tuskegee University, instituție cu tradiție în educarea studenților de culoare.

Artiștii și constructorii intră în viața familiei Russell

Portretul lui Gladys îl aduce în sezonul al treilea pe pictorul John Singer Sargent, interpretat de Bobby Steggert. Acțiunea este plasată în 1883, înaintea tabloului „Portrait of Madame X” din 1884. În conversația cu Bertha, pictorul amintește lucrarea, iar ea consideră că un scandal i-ar putea crește prețurile.

Dramaturgul și scriitorul Oscar Wilde, autorul romanului „Portretul lui Dorian Gray”, este interpretat de Jordan Waller într-un episod din sezonul al doilea. Vizita coincide cu premiera newyorkeză a piesei „Vera; or, The Nihilists”. Serialul îi rezervă și un flirt cu John Adams, jucat de Claybourne Elder.

Arhitectul Stanford White, interpretat de John Sanders, proiectează în ficțiune casa familiei Russell. În realitate, între lucrările sale se numără Washington Square Arch, din Manhattan, New York, și clădirea Madison Square Garden.

White a fost ucis de Henry Kendall Thaw în timpul unui spectacol la Madison Square Garden. Thaw se căsătorise în 1905 cu actrița și modelul Evelyn Nesbit. Omorul a urmat dezvăluirilor despre acuzația că arhitectul ar fi drogat-o și agresat-o sexual pe Nesbit când aceasta avea 16 ani. Procesul a atras o atenție publică intensă, iar Thaw a fost declarat nevinovat pe motiv de iresponsabilitate psihică.

Emily Warren Roebling, interpretată de Liz Wisan în sezonul al doilea, are o contribuție reală la construirea podului Brooklyn. Ea a preluat în mare parte atribuțiile soțului său, inginerul-șef Washington Roebling, după ce boala de decompresie l-a imobilizat la pat.

În episodul dedicat inaugurării podului, George îl trimite pe Larry, interpretat de Harry Richardson, la o reuniune a administratorilor. Acolo, tânărul descoperă că Emily coordonează lucrările.

Finanțiștii reali schimbă negocierile lui George

Bancherul J. P. Morgan, interpretat de Bill Camp, intră în serial în sezonul al treilea. George are nevoie de capital și îi solicită ajutorul.

La o întâlnire convocată de Morgan apare și finanțistul Russell Risley Sage, jucat de Peter McRobbie. În realitate, Sage și Jay Gould administrau împreună căi ferate. Serialul transformă această apropiere istorică într-o relație de adversitate între Sage și George.

Sage a supraviețuit unui atentat în propriul birou folosindu-l pe angajatul William R. Laidlaw Jr. drept scut uman. Laidlaw a rămas cu un handicap permanent și l-a dat în judecată. Sage a fost obligat să-i plătească 25.000 de dolari.

Sezonul al patrulea aduce un președinte și o pionieră a presei feminine

Comediantul Jim Gaffigan a fost anunțat în martie pentru rolul președintelui Grover Cleveland. În intrigă se discută despre o vizită a președintelui acasă la Ada și Agnes, prin care acesta ar urma să intre în legătură cu elita orașului. Cleveland fusese guvernator al statului New York între 1883 și 1885.

Dallas Roberts îl va interpreta pe Daniel Manning, secretarul Trezoreriei. Manning l-a ajutat pe Cleveland să obțină nominalizarea democrată și prima victorie prezidențială, apoi a primit funcția pe care a deținut-o până în 1887. Roberts este cunoscut și din „Insatiable”, „The Good Wife” și „The Walking Dead”.

Neal Huff a fost distribuit în rolul lui John D. Rockefeller, primul miliardar al lumii. Fondator al Standard Oil în 1870 și, la un moment dat, cel mai bogat om din America, Rockefeller avea și interese feroviare. Dinastia sa rămâne legată de New York inclusiv prin Rockefeller Center, devenit atracție turistică.

Actrița Bonnie Milligan, laureată a unui premiu Tony, a anunțat pe Instagram că se alătură distribuției în rolul jurnalistei Louisa Knapp Curtis: „Nici nu pot să vă spun cât de entuziasmată sunt pentru asta!!! Iubesc @gildedagehbo încă de la primul episod, iar șansa de a pătrunde în această lume splendidă este bucuria vieții mele!”

Vezi postarea pe Instagram

Curtis a fost prima editoare a revistei Ladies’ Home Journal și a condus-o între 1883 și 1889. Publicația a existat din 1883 până în 2016. Înainte de această funcție, jurnalista avea propria rubrică în Tribune and Farmer, ziarul din Philadelphia al soțului său, Cyrus Curtis.