Două concursuri cu întrebări și eliminări pot semăna fără ca unul să fie copia celuilalt. Pentru telespectatori, confirmarea unei adaptări începe cu anunțul creatorului sau al distribuitorului și cu numele din genericul emisiunii, nu doar cu impresia lăsată de joc.
Legătura dintre emisiuni se verifică înaintea asemănărilor
Formatul înseamnă construcția repetabilă a concursului: cum sunt așezate probele, ce reguli urmează participanții și ce rol are fiecare. Include detaliile prin care o ediție rămâne recognoscibilă în raport cu următoarea.
Pentru verificarea unei posibile versiuni locale, reperele se urmăresc în această ordine:
Anunțul creatorului sau al companiei care distribuie formatul. Confirmarea unei adaptări stabilește legătura dintre producții mai bine decât simpla lor asemănare.
Genericul de început ori de final. Acolo pot apărea numele creatorului formatului și compania care produce adaptarea locală.
Mecanismul jocului. Se compară succesiunea rundelor, regulile, rolurile participanților, decorul și muzica, fără ca prezența întrebărilor să fie tratată singură drept dovadă.
Înregistrarea numelui sau a siglei. Titularul mărcii poate fi căutat în registrele publice, însă această verificare privește identitatea comercială a emisiunii, nu proprietatea asupra întregului concurs.
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) indică trei baze accesibile gratuit: registrul național OSIM, WIPO Madrid Monitor, pentru mărcile internaționale, și TMview, pentru mărcile Uniunii Europene. WIPO este denumirea abreviată în engleză a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale.
Un exemplu de legătură confirmată este The Final Circle. Satisfaction prezintă originalul francez ca pe un joc ale cărui probe sunt organizate în șase cercuri. La 12 octombrie 2026, Warner Bros. International Television Production a anunțat comanda făcută de Dogan Media pentru o versiune destinată Kanal D. Anunțul menționează și adaptarea germană, lansată anterior.
În privința versiunii pentru România, anunțul nu precizează însă toate probele sau decorul și nici drepturile pe care le-a cumpărat postul românesc.
Ideea jocului și forma lui concretă au regimuri diferite
Legea nr. 8/1996 exclude ideile și conceptele, ca atare, de la protecția prin drept de autor. Întrebările, duelurile sau eliminările nu pot deveni monopolul unei televiziuni doar pentru că apar într-un concurs al acesteia. Protecția poate privi expresia concretă și originală dată jocului.
În Decizia nr. 340/2015, pronunțată la 30 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul într-un litigiu privind două emisiuni. Instanța a reținut că denumirea de format nu oferă, prin ea însăși, o protecție distinctă: contează creația exprimată într-o formă identificabilă și originală.
În dosar, I.M. a solicitat instanței să îi recunoască dreptul de autor asupra formatului operei Z.A.S. și să constate că S.R.T. i-a încălcat drepturile producând și difuzând, fără acordul său, emisiunea C.A. Reclamantul susținea că aceasta prelua ideea și formatul. În apărare, pârâta a redat afirmația ca susținere a reclamantului, nu ca o concluzie a instanței.
Înregistrarea unui proiect poate servi la stabilirea datei la care acesta exista, dar nu generează dreptul de autor. Nici asemănarea dintre producții nu stabilește automat existența unei încălcări.
Televiziunea cumpără un pachet delimitat prin contract
Licența poate permite realizarea unei adaptări locale după instrucțiuni de producție și reguli convenite. Pachetul poate acoperi succesiunea rundelor, rolurile concurenților, stilul prezentării, denumirea, sigla, muzica și decorul.
Aceste componente pot avea titulari diferiți. Prin urmare, înaintea semnării, televiziunea are de verificat atât conținutul pachetului, cât și dreptul celui care îl oferă de a autoriza fiecare utilizare.
Documentele necesare acestei verificări sunt:
- Prezentarea detaliată a formatului, care descrie regulile și construcția edițiilor.
- Contractul în formă scrisă, cu drepturile acordate, remunerația și limitele utilizării.
- Documentele care identifică persoanele sau companiile îndreptățite să autorizeze titlul, sigla, muzica și celelalte componente.
- Acordurile pentru programele deja înregistrate, atunci când televiziunea intenționează să difuzeze și asemenea episoade.
Sprijinul echipei familiarizate cu producția poate face parte din negociere. Asistența acesteia trebuie însă convenită, fiindcă permisiunea de a realiza emisiunea nu o include automat.
Difuzarea la televizor nu oferă utilizări nelimitate
Contractul de cesiune, adică de transmitere a drepturilor, trebuie să identifice drepturile acordate, modalitățile de utilizare, întinderea lor, perioada și remunerația. În principiu, documentul semnat este dovada cesiunii.
Teritoriul contează: autorizarea unei producții în România nu permite implicit realizarea ei și în alte țări. Limba versiunii, numărul difuzărilor și posibilitatea reluărilor trebuie stabilite separat.
Aceeași delimitare privește publicarea online, utilizarea pe platforme noi și comercializarea unor produse cu numele sau imaginile emisiunii. Permisiunea pentru televiziune nu echivalează cu disponibilitate nelimitată pe internet.
Prețul și perioada licenței sunt negociate de părți. Pentru cumpărarea unui format nu există un tarif stabilit prin lege sau o formulă universală de calcul.
Episoadele filmate au drepturi distincte de format
Adaptarea produsă local și episodul realizat deja în străinătate sunt două achiziții diferite. Pentru cel din urmă este necesară permisiunea de utilizare a programului înregistrat. Licența formatului nu aduce automat acces la edițiile originale, la episodul-pilot sau la arhivă.
Mai există o distincție între creația audiovizuală și înregistrarea ei. Dacă părțile nu convin altceva, autorii transmit producătorului drepturile exclusive privind opera în ansamblu, contra unei remunerații echitabile. Producătorului înregistrării îi revin și drepturi distincte asupra imaginilor filmate, inclusiv pentru reproducerea și difuzarea lor.
Termenul de 50 de ani privește protecția drepturilor producătorului înregistrării audiovizuale, nu durata unei licențe de format. Calculul pornește, potrivit regulilor legale, de la prima fixare, adică prima înregistrare, sau, în anumite condiții, de la publicarea ori comunicarea legală inițială. Perioada în care postul poate folosi formatul rămâne cea convenită contractual.
Marca protejează numele, nu întregul concurs
Protecția unei mărci privește denumirea sau semnul grafic care diferențiază produsul ori serviciul de cele ale altor titulari. În cazul unei emisiuni, înregistrarea numelui nu dovedește și proprietatea asupra regulilor, muzicii sau decorului.
Marca are o valabilitate de 10 ani calculată de la data depozitului și poate fi reînnoită succesiv, pentru perioade egale, cu plata taxelor. Cererea de reînnoire poate fi depusă în cele 6 luni anterioare expirării.
Este permisă și depunerea în următoarele 6 luni după expirare, însă taxa crește cu 50%. Odată depășită și această perioadă, este necesară o nouă solicitare de înregistrare.
Dacă un terț utilizează același însemn în același domeniu și produce un prejudiciu, titularul poate începe cu o atenționare. Dacă utilizarea continuă, poate sesiza instanța. Separat, în cazul unei încălcări actuale sau iminente a dreptului de autor, se pot solicita măsuri provizorii, inclusiv oprirea utilizării și conservarea probelor, cu respectarea condițiilor legale.