Regizoarea Sofia Coppola a prezentat la BFI London Film Festival documentarul „Making Marie Antoinette”, construit din imaginile înregistrate de mama ei, cineasta Eleanor Coppola, în timpul realizării filmului din 2006. La sfârșitul vieții, Eleanor își dorise ca volumul ei să fie publicat și documentarul să fie terminat. Pentru fiica sa, după două lungmetraje documentare, urmează revenirea la scrierea și imaginarea unui film de ficțiune.
Joi, 8 octombrie 2026, după-amiază, Sofia a discutat cu Edith Bowman la Royal Festival Hall din Londra despre filmele familiei și despre experiența de a se vedea la lucru prin ochii mamei sale, potrivit The Hollywood Reporter.
Eleanor strânsese peste 80 de ore de filmări din culisele și de pe platoul „Marie Antoinette”, inclusiv de la Palatul Versailles. În fața camerei se afla fiica ei, atunci în vârstă de 34 de ani, conducând o producție în care Kirsten Dunst o interpreta pe regina Franței din secolul al XVIII-lea.
Eleanor găsea printre costume și flori un loc al ei pe platou
Odată ajunsă la filmări, Eleanor intra imediat în rolul de cineastă, și-a amintit Sofia. Acum, având fiice aproape adulte, regizoarea poate privi imaginile și din perspectiva unei mame. De aceea, lucrul la documentar a avut pentru ea o însemnătate aparte.
„Dar a fost foarte frumos să o am pe platou, pentru că era un proiect mare, stresant și intimidant”, a declarat Sofia Coppola, regizoare, la sesiunea BFI London Film Festival de la Royal Festival Hall din Londra.
„Iar când apărea mama… Toată lumea se bucura să o aibă acolo, pentru că prezența ei te liniștea, iar ei îi plăcea mereu să vină în vizită. […] Îi plăcea să fie pe acel platou, pentru că îi plăceau costumele și toată frumusețea vizuală, florile și corsetele”, a adăugat ea.
Sofia nu știa cât de mult filmase mama sa. A descoperit arhiva într-o vizită acasă, în nordul Californiei, când Eleanor i-a propus să revadă împreună imaginile. Nu le mai văzuse până atunci, iar orele petrecute în fața lor au readus-o în atmosfera producției. Mama ei era entuziasmată de posibilitatea de a le transforma într-un proiect, iar cele două au început să discute ce formă putea lua.
După moartea lui Eleanor, Sofia a simțit că trebuia să ducă filmul la capăt, așa cum își dorise mama ei la sfârșitul vieții. L-a asamblat alături de monteurul Aaron Matthews, cu contribuția unor prieteni apropiați ai lui Eleanor. Documentarul este proiectat la aproximativ doi ani și jumătate după moartea acesteia.
În filmările din culise și de pe platou, Eleanor reflectează asupra a ceea ce înseamnă pentru o mamă să-și privească fiica la lucru.
Eleanor și cineastul Francis Ford Coppola au avut-o pe Sofia în 1971. Acum, filmările mamei păstrează un episod din cariera fiicei, cu munca de pe platou și privirea unui părinte asupra ei.
Succesul „Lost in Translation” a făcut posibil filmul de la Versailles
Drumul către „Marie Antoinette” a trecut prin „Lost in Translation” (2003), filmul cu Bill Murray și Scarlett Johansson a cărui acțiune se petrece la Tokyo. Succesul său la premii i-a deschis regizoarei, câștigătoare de Oscar, posibilitatea de a alege o producție de altă amploare.
„Primești, într-un fel, libertatea de a face orice vrei”, a spus Coppola despre libertatea primită după acel succes.
„Nu aș fi putut face [«Marie Antoinette»] înainte, pentru că era un film de mare amploare, cu buget mare. Așa că, fiindcă [«Lost in Translation»] avusese succes, oamenii veneau la mine și mă întrebau: «Ce vrei să faci?»”, a continuat ea.
Pentru „Lost in Translation”, regizoarea petrecuse un an încercând să dea de Bill Murray. La Londra, i-a lăudat improvizațiile și a spus că nu ar fi făcut filmul fără participarea lui.
„Marie Antoinette” a avut parte de cronici împărțite la lansare, înainte să devină un titlu cult. Nici interpretarea actriței din rolul principal nu a fost primită atunci cu aceeași apreciere de toată lumea.
„La vremea aceea, oamenilor nu le-a plăcut interpretarea [lui Dunst]. Cred că se întrebau: «Ce se întâmplă cu accentele diferite?»”, și-a amintit Sofia, râzând.
Despre Kirsten Dunst, cu care a colaborat în repetate rânduri, regizoarea a vorbit apoi în termenii care explică atracția ei pentru actriță: „Avea o calitate atât de aparte, o profunzime în privire și un simț al umorului, o latură jucăușă”, a remarcat Coppola.
Regizoarea se întoarce la poveștile de ficțiune
Discuția cu Edith Bowman a ajuns și la „The Virgin Suicides” (1999). Sofia a explicat că dorise să arate relații autentice între adolescenți: în anii în care crescuse, întâlnise prea puține personaje feminine adolescente în care să se recunoască și prea puține filme care să trateze tinerii cu respect. Producțiilor pentru adolescenți le reproșa aspectul ieftin și imaginea neîngrijită.
Întrebată la final despre următoarea etapă, a spus că o atrage în continuare magia cinematografiei și că se întoarce la scris, la creație și la imaginarea unei lumi și a provocărilor ei. Celălalt lungmetraj documentar realizat de ea, despre Marc Jacobs, fusese prezentat la Festivalul de Film de la Veneția de anul trecut.
Cea de-a 70-a ediție a BFI London Film Festival se desfășoară între 7 și 18 octombrie.
